Pagini

poem....



Spune-mi, daca
te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...


(Nichita Stanescu - Poem)

a bird of light...

Befriended with little frog

beautiful white flowers

In Muntii Rodnei:
De la Valea Vinului in sus, la 1600m pe Vf Saca se afla o minunata poiana cu narcise spendide care cresc spontan, la o altitudine atat de mare. Sunt ocrotite de lege, alaturi de alte cateva specii rare.

"aurora boreala"

sau, "luminile nordului" cum a zis Stefan cand ne-am intors din padure si am admirat bucatica de lumina rasarita printre nori.

timpul trece prin noi....

A colorless dream



Trebuie sa va spun acum
ca l-am vazut
in vis
intre puntea mea
si cealalta!

Si l-am vazut carandu-si
lent
trupul unei lacrimi

Va spun acum caci mie
mi-e greu
sa trec
de pe puntea cealalta
intre ape...

Atitudine!

Sambata, 15 mai, am avut deosebita placere sa fiu invitata de sotul meu la o expozitie de fotografie, un artist deja cunoscut, Cosmin Bumbut, care ne-a transpus prin fotografiile sale intr-o alta lume, intr-o lume unde am gasit oameni cu atitudine, oameni care au reusit, prin Tasuleasa Social sa dovedeasca ca ...se poate si altfel! Ca lumea nu incepe si se termina cu noi, cu fiecare din noi, separat, ci ca oamenii, daca se unesc, cumva, in felul acesta...pot sa creeze momente si lucruri ...incredibile!

"Portrete pe stejari" ma convins...ca intradevar, mai avem o sansa.... ramane doar sa intindem mana, dupa ea!
Am avut si cateva fotografii preferate, fotografii care transmiteau cate o poveste, fiecare, o poveste despre copaci, si nu orice fel copaci... si despre oameni...care...simt eu, ca nu-s orice fel de oameni...


Dupa acest eveniment, Societatea de Concerte Bistrita, Primaria Municipiului Bistrita si Liceul de Muzica “Tudor Jarda” ne-au prezentat:
Turneul national
Vioara Stradivarius in campanie sociala de strangere de fonduri pentru copiii cu deficiente de auz din Romania Recital sustinut de
Alexandru Tomescu si Horia Mihail




Impreuna putem oferi o viata mai buna copiilor cu deficiente de auz din Romania.Apelati numerele in reteaua Romtelecom:
0 900 900 692 (2 euro)
0 900 900 694 (5 euro)
0 900 900 690 (10 euro)
Trimiteti un SMS la numarul 848 (2 euro) in retelele mobile Vodafone, Orange sau Cosmote. Numerele sunt puse la dispozitie in mod gratuit de catre parteneri. La tarifele de mai sus nu se percepe TVA.
Donatiile dumneavoastra sunt directionate catre copiii cu deficiente de auz din Romania prin Tasuleasa Social, partener al campaniei sociale.

Cate doi... undeva


Asa se intampla logic,
plecam si sosim undeva.
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,
poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva si cata vreme sosim undeva
totul e logic
chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,
totusi am plecat si am sosit undeva,
am gresit drumul, dar am sosit undeva,
dar cand nu mai sosim nicaieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
daca nu sosim nicaieri?

(Octavian Paler - Lectie inutila de logica)

Imbratisare


Cand ne-am zarit, aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi, pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
....................................

(Imbratisare - Nichita Stanescu)

Inima

Bate, si eu stiu ca bate si vreau eu sa bata.
Bate si-o aud întruna si nu mai vreau sa bata
De fiecare data, ca-ntâia data.
De fiecare data, ca ultima data.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatra,
ca miezul pietrei, de-ar batea miezul de piatra.
Nimeni n-a vazut-o niciodata.
Mint ce-i care spun c-au vazut-o vreodata…
Ea bate,si eu stiu ca bate, si vreau eu sa bata.
O aud întruna, pâna nu mai vreau sa bata.
Dar auzul meu si ea sunt doar o bucata,
un singur bloc de piatra nedespicata.


autor - Nichita Stanescu

Copy copii



azi voi scrie un poem mic
cât un loz în plic necâștigător.
puteți să vă inspirați.
nu-i bai cu dreptul de autor,
deci luați. poate doar o stângă
de autoare, ruptă din umăr,
care oricum e peste hotare,
unde nu contează la număr
și nici el, ea, tra-la-la,
stânga ori dreapta.
pe aici e un singur copyright.
right? hait!... mi-am zis.
ea – copy me. el – copy me.
sau copy copii
îmbrățișați în hi hi hi

            (monica manolachi - copyright)

ganduri



Poveste sentimentala

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
                (autor: Nichita Stanescu)

This photo is copyrighted by the photographer and may not be used without permission.

*