O aventura in Huda Oilor

Sau...cei 5 + 2 care au speriat pesterile...si liliecii din ele.
Fara vreo gluma, incerc de 2-3 zile sa pun cap la cap experienta pe care am avut-o in Muntii Apuseni in cele 2 pesteri, Coiba Mare si Huda Oilor.
Fotografiile pe care vi le prezint sunt facute in Huda Oilor in galeria principala pentru ca celelalte 2 (cred) erau inundate dupa cum se vede in fotografii, accesul fiind blocat, si sunt facute de un vechi prieten, Atti, pentru ca eu personal, nu am fost in stare sa imi duc aparatul foto in pestera. Nu-i usor, sa cari ditai aparatul la gat cand de fapt, abia te cari pe tine, mergi taras sau te catzeri pe bucati de piatra, cobori in haul intunecat de-ti trec prin cap mii de ganduri.. dintre cele mai infioratoare!
O experienta plina de adrenalina, in care, va spun sincer, fara colegii de pestereala, Irina, Mihaela si Atti care mi-au dat curaj cu siguranta cu care tzopaiau de colo-colo cand eu abia imi tineam genunchii; Dragos si  Alin fara de care nu cred ca reuseam sa ma catar pe blocurile de stanca! si nu in ultimul rand fara omul nostru de baza - Camelia - nu as fi reusit niciodata sa imi ating aceasta limita!
Nu as fi stiut in veci ca pot fi capabila de un astfel de...curaj...sau inconstienta?
Nu stiu! Ce pot sa spun, acum, este ca ma bucur ca m-am intors vie! si mai ales, ca, de 3 nopti de cand dorm in patul meu, visez in continuare ca sunt la margine de hau intunecat...visez cum alunec in gol...
Ei, una peste alta, admosfera a fost excelenta! Am vazut galeriile superbe din adancuri de pesteri si am trait momente speciale!

edit:
sa va mai prezint 2 fotografii.
Una in care se vede peretele alunecos(foto1) pe care eu personal l-am considerat cea mai mare provocare a mea, dat fiind ca in dreapta mea, se afla o gaura adanca (foto2) ce ducea la una din galerii momentan inundate de apa. Pericolul nu era foarte mare, insa teama de necunoscut in astfel de momente...te ia cu ameteala!