Emotie de toamna
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Nichita Stanesc
si vroiam sa spun totul, tuturor....
...in nerabdarea mea cea mare,
merele verzi le dadeam cu verde,
cu auz - marea nemiscatoare, -
cu eternitate - ceea ce piere
Nichita Stanescu
merele verzi le dadeam cu verde,
cu auz - marea nemiscatoare, -
cu eternitate - ceea ce piere
Nichita Stanescu
dreaming....
...si cand sfarseam cuvintele, inventam altele.
si cind se-nsera cerul, inventam ceruri albastre...
Nichita Stanescu
si cind se-nsera cerul, inventam ceruri albastre...
Nichita Stanescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
This photo is copyrighted by the photographer and may not be used without permission.
*